PROVOCARE LA MISIUNE MOLDOVA
RAPORT perioada OCTOMBRIE - DECEMBRIE 2011
Mulţumesc Bunului Dumnezeu pentru că El a rânduit acest Har minunat să pot fi parte la răspândirea Evangheliei şi întoarcerea oamenilor la Hristos. Mulţumesc tuturor celor care au contribuit atât prin donaţii cât şi prin rugăciuni şi sprijin în clipele când mi-a fost greu.
După cum bine ştiţi, am fost plecată pe o perioada de 10 săptămâni, în Republica Moldova, ca misionară, în perioada octombrie – decembri, 2011.
Vă aduc salutul fraţilor şi surorilor din Moldova, din satele Abaclia, Chiepeşca, Rădeni şi din oraşele Chişinău, Başalia, Şoldăneşti şi Corneşti, unde am petrecut clipe de bucurie şi părtăşie împreună. În fiecare loc am întâlnit oameni simpli şi respectuşi care au dăruit totul: locul lor de dormit, mâncarea gustoasă facută la cuptorul cu lemne, plăcinte de tot felul, fripturi cu mămăliguţă şi lactate. Am văzut multă dragoste şi am înţeles respectul şi dorinţa de a fi în părtăşie cu noi în general şi cu mine în special. Nevoia de ajutor şi căutare a lui Hristos, cât şi viciile în care se zbat oamenii, te fac să fii parte integrantă cu Isus pentru transformarea lor. Se vedea în ochii fiecaruia nevoia de Hristos, de dragoste şi de eliberare. M-am simţit motivată să cer ajutorul Domnului pentru a fi de folos acestor oameni.
Misiunea practică a fost pe o perioada de 6 săptămâni şi nu a fost suficientă, pentru că s-a văzut o mare nevoie şi dorintă de cunoaştere a lui Dumnezeu. În satul Chipeşca, raionul Şoldăneşti, oamenii ne opreau pe stradă şi doreau să ştie despre Dumnezeu. Misiunea noastră a început chiar din seara de cazare, la gazdă, am fost aşteptate de mama şi de sora gazdei care, după ce au auzit cât de minunat a lucrat Dumnezeu în viaţa mea, conform Ps. 68:5-6 ,,El este Tatăl orfanilor şi apărătorul văduvelor, Dumnezeu dă o familie celor părăsiţi“ , ele l-au primit pe Hristos chiar în seara aceea. Mai târziu, la o discuţie cu tatăl gazdei, după rugăciune, omul acesta s-a lăsat de băutură şi viaţa familiei s-a îmbunătăţit. Proclamarea lui Hristos în viata mea, minunea pe care a realizat-o dându-mi vindecare dar şi felul meu de trăire cu Hristos, a fost un mod prin care Dumnezeu a lucrat în viaţa oamenilor.
Lucrarea mea de misiune s-a concretizat prin întâlniri cu femeile, copiii, evanghelizări la centre de plasament pentru copiii şi femei, la spitale, grădiniţe şi vizite din casă în casă. M-am folosit de carduri colante cu versete biblice pe stradă şi câte un mic cadou din partea lui Dumnezeu, ca o amintire din Romania. Mesajul din Biblie transmis prin acest colant şi discutia cu o româncă, au sfărâmat inimi pline de gheaţă şi tristeţe, aducand bucurie şi speranţă. Exemplul vietii mele a folosit drept model femeilor părăsite cu copii, femeilor bolnave, orfanilor care aşteptau dragoste. Deci, cu ajutorul lui Dumnezeu am lăsat în urma mea bucurie, speranţă şi o nădejde vie, căci viaţa împreună cu Hristos este o noua biruinţă pentru fiecare.
Hristos şi-a arătat puterea şi la Centrul de plasament femei cu copii din Corneşti. Prin autoritatea creată de profesia mea şi cu ajutorul rugăciuni, am avut o uşă deschişă. Aici am gasit 5 femei cu vârsta între 17-25 ani, fiecare cu câte un copil. Ele se rugau la Dumnezeu pentru viitorul lor şi al copiilor lor. Şederea lor în acest centru este limitată (5-6 luni) apoi trebuie să se descurce singure şi să trăiască. Prin vizita făcută şi auzirea mărturiei personale, prin completarea chestionarului creştin, am creat o punte de legătură cu Isus şi, mi s-a dat voie să mă rog pentru fiecare caz în parte. Am cerut Domnului Dumnezeu izbăvire din păcat, mântuire şi binecuvântare pentru ele şi copiii lor. Am fost surprinsă când le-am regăsit participând şi la programul de duminică. De curând, dintr-o discutie telefonică, am aflat că participă la programele bisericii.
Chestionarul şi discuţiile au fost eficiente, deoarece am aflat că una dintre femei fusese creştină baptistă, că a fost botezată şi l-a părăsit pe Domnul pentru un bărbat cu mult mai în vârstă decat ea, care a părăsit-o tocmai din cauza acestui copil. Prin rugăciune şi discuiţia cu ea despre Isus i-am spus că şi ea este un fiu risipitor, că şi pe ea o aşteaptă Isus care doreşte să o reprimească dacă ea se va pocăi. Dumnezeu a lucrat la inima ei şi ea nu lipseşte de la programele Biserici. Obişnuiesc să comunic cu familiile bisericilor vizitate ca să aflu veşti şi motive de rugăciune pentru a ne sprijini reciproc şi a ne bucura în continuare de mântuirea oamenilor.
Deseori m-am rugat în Numele Domnului pentru familii dezbinate sau triste din cauza alcoolului. Duhul lui Dumnezeu a lucrat şi ei nu au mai putut să bea. Laudat fie Domnul!
Organizatia prin care am plecat eu ca si misionară este o denumita Operatiune Mobilizatoare şi este parte integrantă cu bisericile cooperante la răspândirea Evangheliei. Are ca obiectiv misiunea locală, dar şi internatională, prin vaporul Logos Hope dar şi prin autobuzul cu cărţi care traversează uscatul, transformând vieţi şi comunităţi prin răspândirea de literatură creştină implicand misiunea în proiecte sociale şi la plantarea de biserici. Misiunea lucrează pe lângă biserici mici şi izolate, defavorizate social, neevanghelizate sau printre grupuri etnice.
Ce credeţi? S-a meritat oare să merg în misiune? Da, s-a meritat! Este minunat să trăieşti alături de inima lui Isus, să fii Mana întinsă a lui Isus pentru cel singur, trist, părăsit, bolnav, neputincios şi să-ţi implici viaţa în nevoile lui, ca să-l faci fericit. Chiar dacă este greu şi deseori eşti refuzat, respins sau nu poti să realizezi împlinirea dorinţelor, multumeşte-i cu mai multă bucurie lui Dumnezeu pentru că ai încercat sa fii un ucenic ascultător. Greutăţile şi problemele care se văd pe feţele oamenilor sunt inferioare Slavei Domnului, în inima care il primeste pe Isus ca Domn şi care se încălzeşte de dragostea Lui.
Era o zi foarte grea pentru mine ca şi organizare şi pe deasupra eram tare tristă. Aveam de parcurs zilnic un drum de 5 km între locul de cazare şi sediul bisericii. Cele două colege misionare cântau şi mă indignau pentru că erau mai tinere şi eu nu reuşeam să ţin pasul cu ele. Mă gândeam la ce le făcea atât de bucuroase şi cum oare voi putea fi şi eu ca ele. În tristeţea mea, urmam drumul denivelat şi brăzdat de roţile căruţelor şi încercam să mă rog pentru a primi o speranţă şi îmbărbătare. La câteva clipe, am fost atinsă pe faţă de căldura razelor de soare, prin care Isus mă mângâia şi îmi spunea: “Eu sunt cu tine, nu te teme, Eu te izbavesc, Eu îţi vin în ajutor” şi dintr-o data am mulţumit cu voce tare lui Isus şi am împărtăşit bucuria cu celelalte fete care şi ele se bucurau de mângâierea aceasta şi au simţit acelaşi lucru. Bucuria a fost de scurtă durată căci la scurt timp după aceasta am avut un incident greu de descris, dar Mâna şi sprijinul Domnului au fost cu mine.
După laudă şi închinare, după timpul de părtăşie cu Domnul, la ieşirea din Biserica pentru a pleca la lucrul practic, am cerut păstorului să se roage pentru mine, pentru că aveam o apăsareă, puternică. Am fost călăuzită în duh şi am sunat acasă ca să aflu că mi-a fost inundat apartamentul. M-am rugat şi am cerut şi echipei să se roage pentru mine ca să pot rămâne în pace şi să-mi încredinţez din nou casa în Mana Domnului.
În ziua aceea aveam de făcut curţenie în curtea unor profesori bolnavi care aveau nevoie de săpat o vie şi de curăţat gradinile de frunze uscate. După ce am terminat treaba afară eu am fost primită în casă şi am vorbit cu bărbatul acestei familii care era bolnav, operat de hernie şi prostată. Aşa bolnav muncea la spart nuci pentru a le vinde miezul ca să aiba ajutor pe lângă pensie. Ajutandu-l la spartul nucilor eu i-am istorisit cum Isus m-a vindecat, cum mi-a izbăvit sufletul de moarte, cum mi-am găsit o nădejde în Isus după tragedia familiei mele şi cum Domnul mi-a făcut viaţa folositoare pentru Slava Lui. Am facut rugăciune pentru vindecare şi mântuire atât pentru bărbat cât şi pentru femeia sa şi i-am încredinţat în grija Domnului.
La ora 14 aveam întâlnirea cu femeile, colegele mele aveau intalnire cu copiii şi baietii faceau evanghelizare pe terenul de fotbal. Toţi eram antrenaţi pentru luptă şi fiecare din noi avea nevoie de sprijin în rugăciune. Eu eram epuizată şi credeam că nu voi putea face fata la intalnirea cu femeile. Am avut studiu din Proverbe 31 despre “Modelul femeii intelepte”. Au participat trei femei care nu erau crestine si 12 surori din biserica. Domnul m-a ajutat sa parcurg studiul chiar daca inima mea era trista si ingrijorata dar ma bazam pe Domnul. Am discutat fiecare verset in parte si l-am adaptat la nevoile noastre cu exemple pozitive sau negative din viata personala. A fost foarte greu dar merita caci o femeie care implineste Cuvantul Sfant si se teme de Domnul este laudata. A urmat intalnirea din nou cu toata echipa si am multumit Bunului Dumnezeu pentru biruintele avute. Apoi a urmat doua vizite la doua familii necrestine. Seara in jurul orei 8 ne-am intors acasa tot pe drumul acela anevoios si parcă mai greu pentru ca era noapte si trebuia sa urcam dealurile. In fiecare seara la familia gazdei eram asteptate de catre o persoana care dorea sa asculte despre Dumnezeu.
Domnul Dumnezeu pregatise casa aceea pentru ca multi oameni sa se intoarca la El. Seara tarziu in jurul orei 23 cand m-am dus la culcare Am multumit Bunului Dumnezeu de purtarea lui de grija dar si am exprimat ca “se merita sa ţi se inunde casa, sa treci si prin probleme, sa mergi pe jos chiar daca ti-e greu, pentru ca faci voia Domnului si oamenii pot auzi despre Hristos”. Laudat fie Domnul Dumnezeu pentru sansa si Harul de a ne face vrednici de rasplata, sa aduci o oaza de viata si speranta din Hristos in inimile oamenilor. Experientele si clipele minunate pe care le-am trait cu Isus au fost multe si in fiecare zi aveam noi si noi binecuvantari. Timpul este scurt dar cine este interesat imi pot face timp sa povestesc.
Anul acesta care ne sta in faţa, mână de la mână, rugaciune de la rugaciune, noi putem face ca venirea lui Hristos sa fie mai aproape. Tu poti fii parte in lucrarea aceasta daca vei contribui cu bani sau rugaciune.
Aceasta este o porunca a lui Isus:,,Duceti-va in toata lumea si provaduiti Evanghelia la orice faptura” (Marcu 16:15). Biblia spune despre noi crestini ca daca il iubim pe Hristos pazim poruncile Lui. Doresc ca fiecare din noi sa fie rasplatit pentru stradania lui de a-l marturisi pe Hristos.
Cat despre mine ma alatur lui Habacuc 3:17-19 “Chiar daca smochinul nu va inflori, vita nu va da rod, rodul maslinului va lipsi, si campiile nu vor da hrana, oile vor pieri in staule si nu vor mai fi boi in grajduri, eu tot ma voi bucura in Domnul, ma voi bucura in Dumnezeul mantuirii mele! Domnul Dumnezeu este taria mea El imi face picioarele ca ale cerbilor si ma face sa merg pe inaltimile mele” sa ma ajute Dumnezeu! Amin!
